- Episcopia Ungheni - http://episcopia-ungheni.md -

Despre milostivul Sozomon, că celui ce dă săracilor milostenie, împrumut îi dă lui Dumnezeu şi va lua însutit

A fost un oarecare om în Ierusalim, cu numele Sozomon, care, mergând prin cetate, s-a întâlnit cu un sărac necăjit şi, dezbrăcând de pe el îmbrăcămintea, i-a dat-o săracului şi s-a dus în calea sa. Însă, aceasta se întâmpla în vremea secerişuluişi ziua se pleca spre seară. Şi, adormind el puţin, a avut un vis. Şi se făcea că era într-o casă minunată, în care era multă lumină şi tot felul de pomi, cu multe feluri de roade binemirositoare, încât se plecau ramurile până la pământ. Şi păsările cântau, în multe feluri, cântări preafrumoase, neavând tăcere, încât se putea auzi glasul lor, de la pământ şi până la cer. Şi ramurile se clătinau cu slavă mare.

Deci, acestea văzându-le el, a venit la dânsul un tânăr şi i-a zis lui: „Vino după mine!” Şi au mers împreună, la un stâlp poleit cu aur. Şi printr-o ferăstruică a văzut nişte uşi şi palate preaslăvite şi împodobite cu mărgăritare de mult preţ. Şi, privind Sozomon acolo, iată, au ieşit nişte bărbaţi cu aripi, din palatele acelea, strălucind ca soarele şi ducând patru lăzi. Iar, când acei minunaţi îngeri treceau de uşi, a cunoscut Sozomon că ei mergeau spre dânsul. Şi, stând, au pus în preajma lui lăzile acelea şi aşteptau pe cineva, puternic, care să vină la dânşii.

Deci, iată, a văzut Sozomon un bărbat frumos, ieşind din palatele acelea şi a mers la îngerii care ţineau lăzile şi le-a zis lor: „Arătaţi omului acestuia că, de vreme ce a miluit pe săracul acela, dându-i lui haina sa, apoi, pentru dânsul, se păstrează lăzile acestea.” Şi a deschis o ladă, din cele de aur, şi au început să scoată cămăşi şi haine împărăteşteşi le întindeau pe el, zicându-i: „Sozomon, oare, sunt plăcute acestea înaintea ochilor tăi?” Iar el zicea: „Eu sunt nevrednic şi a privi spre ele.” Şi-i arătau lui şi altele ţesute cu aur şi mult preţ, cu felurite podoabe şi erau ele, ca la o mie la număr, şi i-au zis lui: „Cel ce dă săracului, însutit va primi şi viaţa veşnică va moşteni.” Apoi, i-a zis lui Domnul îngerilor: „Ţie îţi grăiesc, Sozomon, iată, cât de multe bunătăţi ţi-am pregătit ţie, pentru o haină, cu care M-ai îmbrăcat pe Mine, văzându-Mă gol. Mergi, dar, şi mai fă şi altele asemenea şi se va da ţie însutit.” Iar Sozomon a răspuns, fiind cuprins de frică şi de bucurie: „Doamne al meu, oare, aşa vor lua toți cei ce fac milostenie la săraci?” Şi i-a zis: „Cu adevărat, aşa este. Că tot cel ce face milostenie, însutit va primi şi viaţă veşnică va moşteni. Însă îţi spun ţie şi aceasta, să nu te căieşti pentru milostenie, nici să te îndoieşti de cel sărac, când i-ai dat lui ceva, ca nu cumva, în loc de plată, pagubă îndoită să primeşti.” Deci, după ce a auzit acestea, Sozomon, s-a deşteptat din somn şi s-a minunat în sine de acel înfricoşător vis. Apoi, sculându-se din pat, a zis: „Dacă aşa mi-a spus mie Domnul, apoi, voi da săracului şi cealaltă haină a mea.” Şi, în cealaltă noapte a avut acelaşi vis.

Deci, sculându-se, a doua zi, şi-a împărţit averea sa săracilor. Şi, despărţindu-se de lume, s-a făcut călugăr iscusit.

Proloage: Luna August