- Episcopia Ungheni - http://episcopia-ungheni.md -

Dacă nu cunoşti ce este necazul, nu vei şti ce e odihna

Ascultaţi ce spune însuşi Domnul nostru: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Mt. 11,29). Iată că aici ne-a arătat, pe scurt, rădăcina şi pricina tuturor relelor, precum şi doctoria împotriva lor, care este pricina a tot binele; ne-a arătat că semeţia ne-a doborât, că nu este cu putinţă să fim miluiţi altfel decât prin lucrul potrivnic ei, adică prin smerita cugetare. Pentru că semeţia naşte nepăsare, neascultare şi pierzare, după cum şi smerita cugetare naşte ascultare şi mân-tuire a sufletului.
Cel ce doreşte să afle adevărata smerenie şi odihnă pentru sufletul său trebuie să deprindă smerita cugetare, şi va vedea că în aceasta e toată bucuria, şi toată slava, şi toată odihna, după cum în mândrie sunt toate cele dimpotrivă. Pentru că, de ce am ajuns noi supuşi tuturor necazurilor acestora? Oare nu din pricina nebuniei noastre? Oare nu din pricină că nu ne înfrânăm reaua noastră voie? Oare nu pentru că ne ţinem de samavolnicia noastră amară? Şi de la ce altceva? Oare nu era omul, îndată după zidirea sa, în toată desfătarea, în toată bucuria, în toată odihna, în toată slava?
Nu era, oare, în Rai? I s-a poruncit să nu facă cutare lucru, iar el l-a făcut. Vezi ce mândrie? Vezi ce încăpăţânare? Vezi ce nesupunere? După aceea, Dumnezeu, văzând atâta neruşinare, zice: „Este nebun, nu ştie să se îndulcească de bucuria Raiului. Dacă nu trece prin restrişti, va merge şi mai departe şi va pieri cu desăvârşire. Căci dacă nu află ce este necazul, nu va şti nici ce e odihna.” Atunci, Dumnezeu i-a dat plata de care era vrednic, şi l-a alungat din Rai. Şi omul a fost lăsat în seama iubirii sale de sine şi a voii sale, ca să se înveţe să nu mai urmeze sieşi, ci poruncilor dumnezeieşti, ca însăși suferinţa neascultării să-l înveţe odihna ascultării, precum s-a zis prin prorocul: „lepădarea ta de credinţă te va pedepsi” (Ier. 2, 19).
Pentru că aşa se întâmplă întotdeauna, fraţilor: când omul nu vrea să se mustre pe sineşi, nu va sta pe gânduri să-L învinuiască nici pe Dumnezeu însuşi.

Avva Dorotei
Cum să biruim mândria, pag. 30-33
Editura Sophia, București, 2010