În virtutea bunei orânduieli, noi, biserica – slujitorii și credincioșii, respectăm măsurile pentru combaterea epidemiei coronavirusului și ne conformăm regulilor de igienă și sănătate publică transmise de autorități, însă nu încetăm săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii. Căci Sfânta Liturghie este slujită și va fi slujită în forme adecvate situației, în duhul eshatologic al creștinilor din vechime. Atunci când va înceta Liturghia, va înceta și istoria acestei lumi și va veni sfârșitul. Oricât de abstract ar părea pentru unii, Sfânta Liturghie ține întreaga lume!
Așadar, să fim plini de curaj și de compasiune asemenea prietenilor slăbănogului din Capernaum, despre care am auzit în citindu-se în evanghelia duminicii a doua din Sfântul Post. Și asemenea celor patru care duceau pe targă pe cel slăbănog, să-i purtăm pe targa rugăciunii pe toți cei aflați în suferință și în nevoi, și pe toți cei bolnavi, infectați cu acest nou virus, știuți și neștiuți, aducându-i înaintea Mântuitorului Hristos, Doctorul sufletelor și a trupurilor noastre. Căci ce faptă a dragostei este mai mare decât rugăciunea pentru izbăvirea de orice boală molipsitoare, pentru neclintita statornicie a comunităților euharistice sau pentru liniștirea celor cuprinși de panică și întristare?
Am dat multe examene în viață, însă trebuie să dăm și acest examen al încercării, arătând cum stăm acum înaintea Mântuitorului Hristos. În timpurile de pace, liniște, bunăstare și sănătate, toți suntem parcă oameni credincioși și zicem că îl iubim pe Dumnezeu și ne încredem în El. Dar acum, în aceste momente de încercare, care au venit tot pentru păcatele noastre, este crucial să trecem acest examen, lepădând toate iluziile, toate ocupațiile inutile, deșarte, care nu sunt esențiale vieții noastre în Hristos. Să îi asistăm religios și social pe cei care sunt neputincioși și însingurați și să îi încurajăm arătându-le că suntem împreună, laolaltă, în comuniune și nu în izolare sufletească, pe corabia mântuirii care este Biserica.
Pe vreme de furtună, un vapor era amenințat să se cufunde. Toți călătorii priveau cu groază în fața morții, numai un copilaș era liniștit, spunând: Nu mi-e frică, deoarece la cârma vaporului este tata! Era copilașul căpitanului vasului. Așadar, și noi suntem laolaltă în corabia Bisericii traversând marea învolburată a acestei lumi și trebuie să fim liniștiți, deoarece la cârma corabiei Bisericii este Tatăl nostru, este Preamilostivul Dumnezeu.
Să stăm bine, să stăm cu frică și cutremur, cerând ajutorul și mila Celui de la care se pogoară „toata darea cea bună și tot darul desăvârșit”.
Preasfințitul Macarie Drăgoi