- Episcopia Ungheni - http://episcopia-ungheni.md -

De ce ne temem mai mult de boală, decât de păcat și de Dumnezeu?

„Binecuvântează suflete al meu pe Domnul…,

pe Cel ce vindecă toate bolile tale.”

(Ps. 102, 2-3)

Iubiți întru Hristos frați și surori,

Mântuitorul Iisus, în multele Sale învățături și sfaturi mântuitoare date prin Sfinții Apostoli întregii omeniri, a transmis și un avertisment însoțit de un îndemn încurajator pe care trebuie neapărat să-l luăm aminte, mai ales în momentele de diferite încercări care ne tulbură și ne neliniștesc. Avertismentul și îndemnul respectiv, le găsim în Evanghelia de la Matei, capitolul 16, versetul 33: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”.

Desigur, aceste cuvinte le spune Hristos ucenicilor Săi, ca să fie întăriți și să știe ce au de făcut când El nu va mai fi printre ei pe pământ. Dar în egală măsură Hristos se adresează, prin aceste cuvinte, fiecăruia dintre noi, tocmai ca să nu deznădăjduim și să ne pierdem credința, în diferitele încercări, care sunt oarecum inevitabile, mai ales pentru creștini.

Cuvintele de mai sus spuse de Hristos, credem că trebuie neapărat luate în calcul în aceste zile de „maximă îngrijorare”, când foarte multă lume nu doar că intră într-o panică, ci-și pierd liniștea sufletească și echilibrul uman firesc. Or, acestea ar putea fi mai dăunătoare, decât însăși apariția mult discutatului și misteriosului virus COVID-19. De aceea și dormi să venim cu câteva îndemnuri, sfaturi și încurajări, culese din Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți, care să vă îmbărbăteze duhovnicește și trupește. Și chiar dacă ar fi unii care ar pune la îndoială necesitatea unor asemenea sfaturi și recomandări, pe care vi le voi aduce cu toată dragostea și grija părintească, cu siguranță că ele vor fi de mare ajutor pentru foarte mulți oameni, creștini prin excelență. Și dacă fiecare instituție se expune oarecum pe marginea apariției acestui virus, dând careva recomandări și îndrumări, de ce nu ar face-o și Biserica. Tocmai din acest motiv dorim să ne expunem și noi în scris.

Pe cei care sunt poate nedumeriți și se întreabă: de ce trebui să se implice și Biserica și vine cu unele recomandări, sfaturi și învățături, îi îndemnăm să arunce o privire generală asupra istoriei bisericii, și vor vedea că aceasta, adică Biserica, niciodată nu a stat deoparte când oamenii sufereau de boli sau diferite epidemii – ciumă, holeră, lepră, etc. – se abăteau asupra societății. De aceea în uzul liturgic bisericesc se întâlnesc slujbe și rugăciuni pentru cei bolnavi. Ca să nu mai vorbim și de faptul că primele spitale, prototipul spitalelor de astăzi, au fost întemeiate de Sfântul Vasile cel Mare, iar mulți sfinți au fost chiar medici erudiți – Sfântul Ierarh Luca al Crimeii, Sfinții Mucenici Pantelimon, Cosma, Damian, cât și alții. Desigur că Biserica intervenea atunci, după cum o face și-n prezent, în măsura posibilităților și a mijloacelor ce le avea la îndemână. Dar trebuie să spunem și faptul că Biserica din totdeauna s-a îngrijit mai întâi de vindecarea sufletească a omului, care aducea după sine și vindecarea trupească.

Dacă vom citi cu atenție cuvintele evanghelice ale Mântuitorului și multe din minunile săvârșite de El – vindecarea celor bolnavi, vom afla că cea mai periculoasă boală este de fapt păcatul. Or, cum spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul: „Cea mai cruntă boală este păcatul”. Sau cum spunea Maica Gavrilia Papaianis: „În spatele la orice boală trupească, se află o boală și suferință sufletească.” Dar câți mai cred și înțeleg acest adevăr? Câți se mai preocupă să se vindece de boala păcatului? Și, câți se străduiesc să nu se molipsească de boala păcatului? Cât de bine ar fi dacă ne-am păzi să nu ne molipsim de invidie, minciună, trândăvie, răutate, răzbunare, după cum ne păzim de coronavirus. De ce ne temem doar de un virus și de-o boală, dar de păcat și de Dumnezeu nu ne temem? Cuviosul Paisie Aghioritul, un mare nevoitor contemporan din Muntele Atos, care a avut multe descoperiri de la Dumnezeu, în cartea sa Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, spune: „Omul zilelor noastre se teme de orice, de boală, de sărăcie, de bombe, de războaie, dar de păcat și de Dumnezeu nu se teme”. O! cât de adevărate sunt aceste cuvinte, cu mare părere de rău.

Dragii mei,

Boala și apariția unei epidemii, reprezintă în sens duhovnicesc un examen, prin care se vădește credința noastră în Dumnezeu; prin care se vădește dacă avem încredere în puterea Lui de ajutorare; prin care se vădește dacă mai credem în puterea sfintelor rugăciuni, a sfintelor slujbe și Sfintelor Taine. În mod paradoxal, mulți și dintre creștini își pierd credința în Dumnezeu, când vine vorba de o oarecare epidemie, precum coronavirus, recurgând la tot felul de lucruri și acțiuni aproape neortodoxe – ne sărutarea icoanele în biserică, nu vin la slujbele bisericești, nu se împărtășesc cu aceeași linguriță, etc., etc.. Or, acest lucru e foarte dureros și aproape neortodox.

Îmi aduc acum aminte de o întâmplare povestită, care descoperă un adevăr de luat aminte, în situația în care ne aflăm. Se spune că un om care lucra de foarte mult timp la circ, devenise foarte experimentat în acte de acrobație și cascadorie. Astfel, într-o zi legase o funie groasă deasupra unei prăpăstii, iar pe această funie suspendată ca o punte, a început să meargă cu ușurință de colo-colo. La un moment dat, respectivul circar, luase o roabă cu câteva pietre în ea și începu să meargă cu ușurință pe acea funie. La fiecare întoarcere mai adăuga pietre în roabă, până s-a umplut cu vârf. Oamenii priveau încântători aceste acțiuni ale circarului iscusit. Acesta însă fiind în cele din urmă cu roaba plină cu pietre, îi întreabă pe spectatori: Credeți că pot trece cu roaba plină cu pietre pe funie, peste prăpastie? Iar spectatorii i-au răspuns încrezători: Da, credem, că te știm a fi un circar iscusit, care reușești să faci multe cu exactitate. După ce trece circarul cu roaba dintr-o parte în alta, răstoarnă pietrele pe un mal. Fiind deja cu roaba goală se adresează din nou spectatorilor: Acum să vină cineva să se suie în roabă ca să trec cu el peste funia suspendată. Au înmărmurit toți, nimeni nu vroia să încerce acest lucru, căci se temeau, deși îl credeau pe circar a fi foarte iscusit și-l văzuseră cu ochii lor cum trecuse de nenumărate ori cu brio pe acea funie. Cam așa stau lucrurile și cu noi. Credem că Dumnezeu a vindecat pe foarte mulți și că a făcut lucruri mărețe în univers, și că a ajutat pe foarte mulți. Și am văzut poate chiar cu ochii noștri multe minuni împlinite cu diferiți oameni bolnavi și necăjiți, dar nu dorim sau ne este greu să credem că Cerescul Tată, va acționa pozitiv și în cazul nostru. Cu alte cuvinte, credem într-un fel în Dumnezeu, dar nu ne încredem în El. Or, așa cum spune prorocul David în psalmul 90, cel ce nădăjduiește și se încrede în Dumnezeu, va fi izbăvit de orice fel de primejdie, inclusiv de epidemii și de coronavirus, zicem noi.

Biserica nu ignoră recomandările medicale legate de apariția virusului care îi sperie pe foarte mulți, din contra, biserica chiar îi îndemnăm pe creștini să le aplice în practică cu dreaptă socoteală. Dar bine ar fi să nu ignorăm și măsurile duhovnicești cu privire la îmbolnăvirea sufletească cu păcate. Noi nu spunem că nu trebuie luate măsurile de siguranță pentru prevenirea și combaterea coronavirus-ului. Dar este total inadmisibil să credem că bisericile pot fi mijloace de îmbolnăvire și ar prezenta un pericol pentru sănătatea trupească și că acestea ar trebui închise.  Or, Biserica s-a dovedit în timp a fi, prin slujbele și tainele ei, loc de vindecare și redobândirea sănătății trupești și spirituale. Căci în ea viază Harul Duhului Sfânt, care curăță, întărește, însănătoșește și desăvârșește pe toate și pe toți, cei care se adăpostesc în ea.

Au fost timpuri în care existau mai multe și mai periculoase epidemii – ciumă, holeră, lepră, etc. – ca cea de acum, plus că nu existau atâtea mijloace igienice, dar nu s-a pus cumva problema ca bisericile să se închidă sau că acestea ar fi un mijloc de răspândire și de molipsire a diferitor epidemii. Această atitudine care se vrea impusă, vădește slaba credință sau și mai rău, necredința noastră. Căci cum poți crede că Biserica, icoanele și mai ales Sfânta Împărtășanie pot îmbolnăvi, când ele reprezintă surse dătătoare de viață și de vindecare. Cum oare putem crede că Împărtășania duce la moarte și îmbolnăvire, când Hristos este viață și, nu moarte? Dar oare târgurile, mall-urile și supermarketurile, despre care nu se pune problema să se închidă, nu reprezintă și ele un pericol de îmbolnăvire? Vedeți cât de mult s-au pervertit lucrurile, un transport public și un mall să fie mai presus și mai „nepericuloase” decât o biserică. Pe când – după cum spune un Sfânt Părinte – vindecarea deplină a omului are loc anume în biserică. Și mai mult decât atât, Tanya Luhrmann, renumit profesor și cercetător antropolog la Universitatea Standford, din California, SUA, într-un studiu spunea, fiți atenți: „Frecventarea bisericii generează efecte benefice asupra sănătății. Stimulează sistemul imunitar, reduce tensiunea arterială și îmbunătățește alte componente ale organismului uman”. Deci vedem că nu doar Biblia și știința teologică vorbește de beneficiul frecventării sfintelor biserici, ci și știința laică.

Trebuie să observăm și faptul că, nu doar biserica, ci și o parte a societății laice – sociologi, profesori, cercetători, jurnaliști și chiar unii medicii, recomandă să nu se facă atâta panică în jurul apariției acestui virus, COVID 19. Căci panica cauzează ea însăși apariția vreo unei boli sau accentuează prezența acestora în organismul uman. La apariția unei patimi și a unor păcate, atât persona – în viața noastră, cât și-n general – în societate, nu se face atâta panică. Nimeni nu se neliniștește de faptul că omenirea, de la mic la mare, se molipsește de tot felul de patimi și păcate, care îmbolnăvesc sufletul și-i pot cauza chiar moarte veșnică, după cum spun Sfinții Părinți. Câți oameni se neliniștesc de faptul că păcate grave – homosexualitatea, avortul – nu doar că se fac, dar și se mai legalizează? Câți se neliniștesc de faptul că foarte mulți trăiesc în căsătorii de probă, necununați? Câți se îngrijorează că se încalcă sfintele posturi, că rugăciunea și fapta bună nu mai este o preocupare a omenirii? Oare credeți că aceste păcate nu atrag mânia lui Dumnezeu peste oameni?

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Pe lângă recomandările medicinale, e bine să ținem cont și de îndemnurile și recomandările biblice – chiar dacă Biblia nu este o carte de medicină – căci recomandările ei legate de boală și de sănătate, ca și toate celelalte învățături, sunt date de Dumnezeu. Și, fără a subestima medicii și medicina, întrebăm doar: oare să fie pentru unii mai importante și mai necesare recomandările medicale și igienice, decât cele a lui Dumnezeu?

În cartea Eșirea Dumnezeu îi spune lui Moise: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Meu, dacă vei face bine înaintea Mea, dacă vei asculta poruncile mele și le vei păzi, NU TE VOI LOVI CU NICI O BOALĂ” (Ex. 15, 26). Deci nu masca de protecție, nu spirtul și toate șpreiurile igienice te pot salva de la o eventuală îmbolnăvire, ci Dumnezeu; nu carantina și un anumit vaccin te scapă de primejdia îmbolnăvirii, păzirea Sfintelor Porunci. Repetăm, nu ignorăm normele igienice. Da trebuie să protejăm trupul de boală, dar să protejăm și sufletul de păcat. Trebuie să ne spălăm pe mâine, dar nu și pe creier. Trebuie să dezinfectăm locuințele, dar să dezinfectăm și mintea, și inima, și sufletul de patimi și păcate.

Așadar, cu atât mai mult că ne aflăm în perioada Sfântului și Marelui Post, să fim mai preocupați de sănătatea sufletească, decât cea trupească. Să ne ferim mai întâi de bolile sufletești – patimile și păcatele, să igienizăm sufletul prin pocăință și rugăciune și să ne „vaccinăm” spiritual, primind Sfânta Împărtășanie, Trupul și Sângele lui Hristos. Să avem credință tare și nădejde neclintită în puterea de ajutorare și de apărare a lui Dumnezeu. Și dacă vom avea aceste preocupări duhovnicești, cu siguranță că Tatăl Ceresc nu ne va lăsa părăsiți și îmbolnăviți pe noi, copiii Săi.

Cu dragoste și grijă părintească,

PETRU,

Episcop de Ungheni și Nisporeni